Toate încercările mele
s-au anulat împreună
cu efortul meu frust de a face un gest
Nu mi-au ajuns cuvinte
Am scris numai pentru trecerea asta
pentru metamorfoza asta
din ani în vicii
în dependențe
Relațiile pentru care m-am condamnat
le-am știut greșite chiar de la început
Acum le văd doar răsturnate
și e prea târziu
Spațiul nu mai poate fi reinventat
și nici raportarea
Deasupra orașului sunt doar eu și oceanul

La picioare văd o bucată de beton

Nu mi-aș putea explica grija
pe care o am
Încă admir
imperfecțiunea aceea
cu vârfuri ascuțite
mai jos de umăr
privirea întunecată
buzele uscate
și tăcute
mâinile
mai ales mâinile

Chiar vorbeam serios
M-am uitat îndelung
la tot felul de brelocuri
și mă întorceam la alte monede
la alte zaruri
în încercarea de te ghici
deasupra orașului