- Ascultați, afurisiți salariați!
Ceea ce este de făcut
E doar să executați.
Nu priviți la stânga!
Nu priviți la dreapta!
Priviți... doar înainte,
La directorul vostru general!

Sunt directorul vostru de zece ani
La Drumuri cu Hârtopuri.
V-am amăgit că vă dau bani
În premii și-al treișpelea salar?
Voi singuri v-ați convins că sunt
Cel mai cinstit director,
Chiar de am numele Minciună.

Ce-am de gând, acum, sincer pot să spun:
Banii cei promiși nu vi-i mai dau.
Îi voi păstra pentru banchetul
La care veți fi și voi invitați.
Veți bea șampanie din cupe de cristal,
Veți dansa turcoaicele cu buricul gol...
Acestea datorită mie, al vostru director.

Ieri văzut-am cum pe stradă
Stăteați toți cu barba-n coada greblei.
Ce aveți a-mi spune-acuma?
Șapcă-Spartă! Șefule d’echipă,
Spune-mi tu ce nu-nțeleg!
Am dat ordin ca asfaltul,
Tot, să fie neted ca oglinda!

- Păăăăăi! Puneam nisip pe dâmburi
Să alunece spre gropi.
Gropile le umpleam cu apă,
Apoi așteptam.
Când treceau șoferii
Împroșcau apa pe dâmburi,
Iar nisipul lua forma de sâmburi.

Sâmburii aveau să alunece
Spre locul cel mai de jos,
Adică fundul gropii.
Din sâmburii de nisip
Așteptam să crească asfaltul șoferilor,
Invizibil ca și aerul
Fierbinte din luna lui Cuptor.

Doar așa șoferii
Vor avea mereu același vis:
Asfalt model, modern,
Fără dâmburi, fără gropi.
Iar noi vom avea de lucru:
Să punem nisip pe dâmburi
Și apă în gropi.

Vom aduce la același nivel
Asfaltul cu visul șoferilor.
Asfaltul va fi oglindă.