Miroase a flori de speranta
Transpuse in suflet, udate cu alb,
Afara-i doar roua ce-n aroganta
Ne urca-n placere spre mai inalt.

Miroase in casa a mir, a rasina
Prea bunul tau suflet azi l-ai deschis,
Sa i-mi dai duh, sa i-mi dai lumina
Iar lacat de fier pe dor, tu mi-ai pus.

Pervazul ferestrei praf nu mai are
Acolo e floare, ce-mi stai iar in geam,
Acolo-i sarutu-ti, ce-n desfatare
Ma face sa suflu si sa te am.

Nebuna e noaptea ce cade pe stresini
In neschimbatul decor ce-i doar mut,
Dar ochii ne joaca, au lacrimi de cetini
Caci ne iubim tot mai mult, si mai mult.