a plecat andrei
după ce s-a uscat ca o poamă la soare
și nu mai semăna deloc
cu bărbatul falnic pe care-l admirau toate femeile
atât de mult

nu mai este
de parcă nu ar fi fost niciodată
nu a mai apucat să termine
lucrarea despre magistralele ce pleacă
din constanța și ajung la trieste

îl văd și acum
pe faleza de la porto rozo
privind spre mare și
preluându-i culoarea incertă
deopotrivă în trenciul lung și șifonat
și în privirea jucăușă

îl ascultam mereu cu admirație
povestind despre o lume minunată
în care eu
copil sărac fiind
nu călcasem mai mult de anticameră
până când l-am întâlnit pe el

nu am apucat să-i citesc poemul pe care i l-am scris
poate că-i mai bine așa
încă mai am ceva corecturi și completări
să mai povestesc ceva despre farmecul lui aparte
înainte de a-i uita chipul
și toate micile detalii
ce m-au făcut cândva să-l gândesc frumos
și să-l consider prietenul meu