a dor mi-e lacustra pătrundere-n ceață,
făclie cu palmele unse de ceară
ce-acoperă drumul amurgului, hoață
de tain prin coama-ntomnire amară

a nor ți-e lucarna, agavelor fire
captiv și nadirul, ce plumburi topite
măsura-n lăuntruri făcut e să-nșire,
sub valuri de ambră, aceleași ispite

a tom ni-i de danii lumina din dune
înscrise cu limba pe-o frunză-n cădere,
când galbena filă începe s-adune
întoarcerea-n jaruri, cât roșul din cer e

a semeni alături prin brazde-n amiază
deși bolta ruguri de altfel pulsează