mă-nvârt în jurul somnului ca și când
aș vrea să ocolesc o piatră și piatra, deșucheată, face cum face
și mi se strecoară în sân.

cred că în mintea ta somnul se preface în moarte și mă vezi așa
umblând cu moartea-n sân. n-am ce-ți face.
e o chestiune de metodă mai degrabă, perfecționată în timp.

cum înveți să mergi pe vârfuri să nu-l trezești altfel
somnoros te ia în spinare și târârâm vezi praștii cu dantele în loc de elastic
și creioane cu inimi jucăușe prin care înseși venele tale trec râzând.

ba mai bine nu. cu puțin scărpinici îți reglezi pulsul dai pe delete orice tatuaj alb
pe pielea asta neagră. dar cum în 43 bunică-ta stătea în leagăn și auzea uruitul avioanelor
check it out fără să știe ceva în somnul ei pitic
tot așa eu în leagănul meu îmi imaginez războaie
din care tu ești singurul supraviețuitor, emil.

și din cerc fac o spirală care mă aduce înapoi
inspir tensiunea uit să o dau afară mă umflu ca o broască atomică
ard totul las în jurul meu spațiu
cât pentru o mie de orchestre cântând
a noua numai pentru tine