agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-03 | | Se trag sfori în toată țara: Se mărită Sforioara, Din familia Sforilă, Neam din neamul lui Textilă. Sforioara-i încă mică, Toți o cheamă "Sfloricică"; Nașu’ mare știe bine Numele de unde-i vine. Ea-i minoră și prin lege, Trebuie să o "dezlege" Pentru-a face cununie Ca tot omul de-omenie. Ce să spun de nașu’ mare? A stat mult la închisoare. Știu c-a fost născut "din flori” Și-nfiat la soții Sfori. Să conclud scurt cu nășicu’ Altfel n-o să știm sfârșitu’. Al său nume-i Sfori Halaldar. Bun prieten de primar. El trăgea sfori bine-n lume... Doar că se-ntrecea cu ”glume”, Mult prea des neserioase Și cu băuturi spirtoase. Cum făcu de-ademenise... Sforioara? Îi promise: -Þi-aleg mire bun, cu vilă! Fugi de casa cu șindrilă! Are chiar și o mașină, Marcă bună, pe benzină. Mi-e prieten de la Carceri... Să nu-i spui de-a’ noastre-”afaceri”! ................................ -El, Funiuță Sforicel Din comuna Cânepărel. A venit să-ți ceară mâna. Tu să nu faci pe stăpâna! Sforicel și Sfloricica Erau singuri ziulica, Chiar și noaptea câteodată. Iată! Ea-i însărcinată! Se trag sfori la primărie Să se-aprobe cununie, Pentru tinerii minori prinși de Eros și licori. El e iute la mânie Dar o vrea și de soție. Toate-s bune și frumoase... Rachie, vinuri spumoase. Nuntă mare-n Cânepoasa, Știți voi cine e mireasa. Mire, din Cânepărel, Funiuță Sforicel. Sforicel și Sforioara S-au mutat în Cânepioara Să trăiască mult și bine, Doar că nașu-n scurt îi ține. Eu vă zic... Să nu mă spuneți! De-or afla-mi fac ochii vineți. Nu mă credeți: nașu' Sfori E amantul ei, prin flori. Sforile în primărie Trase-au fost cu bani de-o mie, Pentru scumpa Sforioară, La primar și secretară. Nu-i nevoie de morală... Ea a fost trasă de poală, Însă Sforicel, pe sfoară, Făr' ca mintea să îl doară. NB- transformați familia de cuvinte după bunul plac! explicativ: sfáră s. f. – 1. Fum, fum înecăcios. – 2. Miros greu, miros de carne sau de grăsime încinsă. – 3. (Înv.) Sacrificiu. – 4. Anunț, știre. – Var. Mold. șfară. Sl. skvara (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 337). Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoară, în expresia „a da sf(o)ară’n țară” „a face cunoscut”, fără îndoială din sensul înv. de a comunica știrile importante prin focuri de strajă. – Der. sfarog, s. n. (obiect ars sau uscat), cu suf. -og (după Candrea, din rus. svarok; după Scriban, din sl. tvarogŭ „brînză”); sfarogi (var. sfărogi, sfîrlogi), vb. (a se face sfavog, a se scoroji), negreșit în relație expresivă cu (s)corogi; sfîrloagă, s. f. (încălțăminte uzată); sfarnic, s. n. (înv., altar pentru jertfă). – Din rom. provine țig. suvara „veste” (Graur, BL, III, 186). Cf. scradă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate