Trecător cu pasul rece
stai o clipă și nu trece
noi suntem străbunii voștri,
bravii eroi!
În primăvara noastră
am fost și noi ca voi,
dar, conform "Legământului Sfânt"
cruda moarte ca o fiară
cu a ei gheară
ne-a răpit după pământ
și, iată, ne-a închis într-un mormânt.

Si noi ca voi
visând tot spre înalt,
spre zenit, pe unda-i lină
poleită de atâta lumină.
ne credeam făcli ce ard
în cele patru vânturi
săltand din treaptă-n treaptă
și din har în har
cu sentimente curate
și curate gânduri.

Eram tineri,
cuminți și curați feciori,
fecioare cuminți și frumoase
ca niște dalbe flori
vibrând într-un noian de vise
tot atât de aprinse,
și tot atât de repede stinse.

Eram harnice albine călătoare
strângând nectarul clipelor mărețe
într-o sublimă simfonie
sorbind din cupa binefăcătoare
tot cu atâta lăcomie.

Am fost cu dorul călători,
gonind ca năluca prin spații
visând spre albe și mari constelații
dar, trecători ca vântul,
că, gongul veșniciei
ne curmară avântul.

O !... dar, de-am fi iară lângă voi
v-am rescrie din nou caractere
despre « legea iubirii »
ce pentru voi prezintă
încă, mistere !...
Căutați calea fericirii,
iubind « Adevărul”
ca să primiți în viață putere
ca să puteți moșteni cu noi, Cerul.