gratii de raze pila întunericului evadăm în noapte
noaptea e sărată cioburi de sare acoperite de ceară
strălucesc deasupra ori sunt aidoma unor ținte
bătute în sicriul de cleștar în care zace luna
noi muncim la adăugarea luminii
ținându-ne strâns în brațe tu tremuri
ți-e frig sau ți-e frică de noaptea aceasta
că o să se termine și Dumnezeu știe
dacă la fel va mai veni alta-n loc dar poate
îți este doar frig te acopăr cu trupul meu
și-ți șoptesc acele cuvinte care fierb sângele
suntem doi copii (mai mult tu) sub o lună ca-n basme

asta a fost demult