îngenunchez
la marginea mării
rotulele sapă morminte în nisip
de pe buze atârnă ruga asemenea unui pendul
ce psalmodiază îngerii albi
pescăruși în loc de porumbel
zboară deasupra mea ca niște avioane de hârtie
marea cântă un fel de hip-hop
e enervată face spume la gură
la gura fiecărui val ce-mi lovește rotula
cum cineva ar ciocăni într-o ușă
apa se retrage ca degetele în pumn
așteptând până să mai bată o dată
de nu o deschide nimeni
orizontul se deschide
o mână prinde soarele în pumn
și îl scoate din mare