După ce ieșise iară
`n țara asta primul om,
Și-și sorbea cu calm paharul,
Wisky-amestecat cu rom,
Zeus o chemă pe blondă,
Pe piticul drăgălaș,
Să-și alunge plictiseala
Învățându-i pokeraș.
După nu prea multă vreme
De jucat(cam la plesneală),
Iată,s-au trezit în ușă
Chiar cu Banca Mondială.

Cine-i?- întrebă piticul,
Parca-am auzit de ea.
-Cea ce dă c-o mână banii
(Și cu două mâini îi ia).
Să ne bucurăm cu toții
C-a venit, e-un dar divin,
O să fie Marea Neagră,
Toată wisky (poate vin).

A hrănit ea și pe alții,
Știu chiar sigur, nu-s povești,
Ne-a simțit că ducem foame,
Slavă sfinților cerești!

-A hrănit ea țări sărace,
Însă tu te-ai întrebat,
Oare-n țările acelea
Câți flămânzi a săturat?

-Pân la urmă, ce contează,
Să ne sature pe noi,
Și cu wisky și cu votcă,
Iar poporul, mai apoi...

Haideți s-o lăsăm să intre,
S-o lăsăm să lase banii
Și în timp o să-i plătească
Muncitorii și țăranii.

-M-ați primit, a spus străina,
Însă nu ca altă dată,
Voi ați măsluit pachetul,
Și v-am prins, o faceți lată!

Zise Zeus:-Lasă Doamnă,
Noi te știm ca damă bună
Și de-o fi s-o facem lată,
O s-o facem împreună.

Noi cunoaștem foarte bine
Că la bani ești profesoară
Și că nu te deranjează
Că mai sărăcești o țară.

Deci să lași ipocrizia,
Să te porți cu noi frumos,
Să închizi oleacă ochii
Și-o să-ți fie cu folos,

O să-ți dăm și ție mită,
Asta facem din străbuni,
Chiar de țara e falită
Și-o hrănim doar cu minciuni.