Pomii au fructe pentru că, încă din prima lor zi,
au simțit că trebuie să-și exprime cumva bucuria de a rodi

La început au fost mai timizi și s-au luat după soare,
care își exprima bucuria pe cer prin multe raze galbene,
ca o floare

Așa că pomii și-au zis, unul spre altul, oarecum neîncrezători,
că nu le-ar sta rău deloc să se prezinte cu niște flori

Și au stabilit: mâine, la primăvară, pentru cine vrea să ne vadă,
dăm întâlnire sufletelor voastre, aici in livadă!

Numai că la prima întâlnire, au venit nu doar păsări și animale cu pui,
ci și mame cu copiii lor mititei,
iar pomii înfloriți și-au dat seama că încă nici nu sunt la fel de bucuroși
ca și ei

Le mai trebuia ceva, ceva și mai minunat decât o petală de floare,
ceva care să aibă gustul vieții, aceeași sevă și aceeași culoare

Dar nu mică le-a fost mirarea, când florile, înțelegând, au lăsat
fiecare copac sub greutatea fructelor sale,
bucuros de împovărat...