Femeie de lumină
Cu cap de marțipan
Împrăștie-n câmpuri ude
Miros de ionatan.
Polen gălbui al singurătății,
Aripa dreaptă a nemuririi,
Angelică de tinichea
Cu braț de sticlă.
Te amesteci în culorile gândirii,
În nuanțele azurului,
Plângi cu lacrimi de ambrozie,
Zâmbești cu-absint în priviri.
Þi-e buza dulce și sângele amar;
Ești spin, ești floare, însă,
Ești în zadar
Ispita ce naște mister ,
Iubita ce naște disperare;
Tu stai deasupra lumii
Și sub pământul ud;
Ești și pe scut
Și pe mormânt,
Tu viață dai.
Din tine va crește un
Grăunte al lumii.
Tu ești și soarele, și luna ,
Din toate… Una.