Un potcovar gândi odată
Că ar putea fi doctor nu de cai,
Ci pentru găsitorii de potcoave
Ce sunt bolnavi de-avere, de bun trai.

Zis și făcut. Nu-i grea lucrare
S-aștepți la umbră-n margine de drum.
Momeală-și aruncă-o potcoavă ruptă.
Cine-o opri s-o ia o fi nebun?

Ce vede-acum? E-o caravană.
Din cale-i se oprește-un negustor
Văzând în drum cel capăt de potcoavă.
Își spune: ”ăsta mi-e norocul chior.

Nu-l las în drum. Îl pun sub pernă
Și-oi adormi cu gândul la noroc.
În orice zi îl voi purta cu mine.
Nu-l voi ascunde zilnic sub obroc.”

De după șanț din umbra dulce
Se-arată potcovarul cel viclean
Și-ndată-și ia potcoava ruptă-n mână.
”E-a mea. De tu o vrei ți-o vând pe-un ban.”

Din a sa pungă scoase banul,
Potcoava ruptă o plăti pe loc.
Și era bucuros nevoie mare,
Făcuse-o afacere nu un troc.

...........................

De ce s-aștept? Încep acuma
O viață nouă. Intru-n afaceri.
Îmi pun halat de doctor. Vând potcoave
Celor ce cred în așa prefaceri.

De mâine-mi schimb chiar al meu nume.
Lion Crițăcrețu potcovarul
Va fi doctor A. Potcoavatariu
Vindecătorul cu „avatarul”.