agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-11 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Păr blond și moale, unic leac
Al bolii-n care mă complac, Păr scump din care-mi fac un cult, Tu, inima cu-atât mai mult Mi-o legi și-nnozi cu strașnic fir, Cu cât te mângâi și prefir. Păr auriu care-mi descoperi Splendoarea marii capodoperi A firii,-n care Cel de sus Atâta aură a pus, Atâta zi fără crepuscul, Nici nori, într-un cuprins minuscul. Tu, părule ce, surd la plânsu-mi, Atât m-ai rupt de mine însumi, Încât dau, iată, curs acuzei Că ești chiar pletele Meduzei, Făcând ne'nsuflețită umbră Din mine, sau o flamă sumbră. Să nu ai, însă, vreun regret Că stai departe,-n loc secret, De firele-ți surori, de păr Prin care altul, în răspăr, Își trece,-nfrigurată, mâna, - Căci eu te am de la stăpâna Și doamna mea, ca și a ta, Binevoind a mi te da, Cândva, zălog, o, păr bălai, Ce numai grija mea n-o ai. Dar tu mi-ești drag, o, păr puțin, Cu mult mai drag decât s-o țin Pe alta-n brațe, - păr de aur, Ce-mi ești cel mai de preț tezaur. Ci, rogu-te, să nu mă ții De rău că mie-mi aparții Acum, nu ei, - pentru că ea Cu mine, -avutu-și împărțea. O, părule, printr-asta, baremi, Că suntem de-o potrivă, pare-mi. Pe tine, foarfeca te-a tuns, - Eu, de-o săgeată sunt străpuns: Aceasta-nsângeră și doare Tu ești același la culoare, La fel de luminos și vesel, Eu numai câlți și pâslă țesel. Părul din care-ai fost desprins E, poate, astăzi, mai desprins Să poarte pietre și podoabă, Dar vremii, pleata îi e roabă, Iar aurul se face-argint, Tu, însă, nu... Și nu te mint Că pot să fac, într-adevăr, Din tine și alesul păr Cu care tu făcuseși una, Unul rămas pe totdeauna Cu firu-n floare, necărunt, Nemaiatins de timpul crunt. Cum laurul e,-ntruna, verde Căci, iarna, frunza nu și-o pierde, De-ocara asta fiind pus La adăpost, de Cel de sus, Tot astfel face-voi și eu, Cu ajutorul ei, mereu, Ca voi și cea iubită foarte S-aveți vieață fără moarte. (traducere de Șerban Foarță)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate