Ureche-ascunsă (lângă 'naltul tron
Al frumuseții, într-un alb cotlon
De melc sfios) privirii nedorite,
În preajma celor trei surori Charite,
Sub ramurile unui crâng de aur
Și mișcător, așijderi unui plaur
În jurul căruia-mpletește brâu
Din crengi și frunze unduiosul râu.
Ureche-a cărei albă poartă poartă,
Pe margini, verzi smaragde prinse-n toartă
De aur, sau safire, - pe-alabastru'
Obrazului străfulgerând albastru.
Ureche-n care vânturi bat, mai multe,
Decât i-ar face bine să asculte,
Ea dându-le, pe unele, uitării
Cum se topește spuma-n apa mării.
Ureche castă, căreia nu i se
Cuvine ceara grecului Ulysse
Cel preaviclean, - căci nu e temătoare
De glasurile galeș-chemătoare,
Lăsând să intre-n ea, suav și fast,
Numai ceea ce vrea un suflet cast.
Ureche promptă, - cu atât mai trează
Cu cât, alene, ochiul dormitează;
O, tu, culoar al inimii, ascuns
Dar accesibil glasului pătruns
De dragoste, - amplifică-l pe-al meu
Care imploră, și-l aud doar eu,
Care suspină-n șoaptă și-n zadar
După neprețuitul doamnei dar.


(traducere de Șerban Foarță)