agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-12 | | Moto: “Apoi spulberam toate astea și mă gândeam numai la cuvinte, la cuvinte ca putere, bogăție și fericire. Îndată apăreau, ca niște duhuri gata să mă slujească, imagini peste imagini, care se țeseau ca niște fire, formând covoare multicolore. Astfel eram mai puternic și mai bogat decât îți poți închipui. [...] Erau figuri după care e construită lumea; le-am văzut cu ochii mei. Sunt puține, poate numai una. Trebuie să ți-o închipui ca pe-o cărămidă. Provine dintr-o s i n g u r ă formă, totuși poți construi cu ea case și orașe. Același lucru se petrece și cu timpul, care e o bucată de veșnicie care a căpătat formă. Veșnicia este scurtă, ea nu e altceva decât o respirație reținută. M-am aflat adesea în ea, când îmi erau paralizați plămânii; e ca și cum ai intra într-o capelă lăturalnică. Acolo e punctul unde drumul ia sfârșit. […] Până de curând am dus în Lyon o viață de mic burghez, lucrând ziua ca zidar, bându-mi seara litrul de vin și făcând menajul cu o fată de ispravă, care-mi ținea lucrurile în ordine. Acuma vreau să cobor din nou în sud, m-am obișnuit prea mult cu soarele.” (Ernst Jünger, „Jocuri africane”, din volumul „Albine de sticlă”) Când ajunsei să încerc dacă-s tari feluritele iubiri tandre ale tatălui mamei bunicilor fraților verilor mei nu mă sinchisii să înțeleg dojana existenței prin chinul vreunui dușman stat mai uman sesizând schimbări la nivelul conștientizării practic nelovit de nicio probă materială și instrucție grea Când mă încumetai să parcurg sensul haotic nimerind la țintarul târgului nimicnicia mă simții dividend repartizat altcuiva ce nu merită și în zori mi-am retras acțiunea plecând imediat din orașul Tulcea natal Când m-am transferat prin Mangalia doi ani neîncheiați în condiții de ocnaș prin cămin muncitoresc n-am simțit primăvara decât la mutarea într-o garsonieră din Saturn de parcă decența în trai mă preschimbase-n nabab și m-a vizitat saturnalic cea pe care-o curtam de-i dăruii primele ei orgasme pe 8-9-10 ale lunii lui Mart’ fiind tratat apoi ca un datornic la trupul ei alb Veniși tu crizo boc- ceao goalo interno ori tu colapsulule de troian creat artificial Mustești murdar oranj din capul Leviathanulului până-n burțile peștilor săi secretați congelându-ne pe toți după tulburarea apelor și banilor a două decenii nu-n ultime case ci pe autostrăzi Statul tău degeaba polițienesc o să se dovedească incapabil va intra în insolvență nu numai la plăți de salarii ci și-n rostul pretins democrat (liberal social conservator din nou liberal…) Numai să nu-mi pui vreun impozit pe ultima iubire că atunci mă înalț deasupra Înălțării tale a 13 mai aranjați mercenari saharieni prin fortul Bel-Abbès rânjind la Legiunea ta Străină de Oran-jefuitori
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate