Te-aveam în față trist și mut,
Ah...! Cât de mult aș mai fi vrut
Să-mi reazem capul ca-n trecut
De pacea ta...! Iubirea mea...!


Să mă cuprinzi amețitor
Și să mă porți din dor în dor,
Să mă deschid ca un boboc,
În viața ta fără noroc.


Să fie ieri. Fără poveri,
Fără greșeli, fără căderi.
Cuvinte să nu mai rostim,
Cu ele știm doar să rănim.


Să ne iubim cum ne-am iubit,
Ca-ntr-o minune, ca-ntr-un mit
Și fericiți să adormim,
Pe veci în clipa ce-o iubim.


.........................................................


Dar ai plecat nepăsător
Și am rămas plângând de dor...


Prea singură și tristă de acum,
Cu toată frumusețea lumii-n drum...


28 Octombrie 2007