agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-13 | |
îmi amintesc doar farmecul liniștit al după amiezii
gustul aromat al lichiorului sambuca așezat pe pervazul ferestrei niște frânturi de memorie parcă rupte din tencuiala pereților cioburi de porțelan împrăștiate prin camera copiilor tu într-un colț despletind fuioare de fum pasiunea cu care vorbeai despre ultimul tău roman chick-lit despre viață în general și despre criza din argentina la urma urmelor ce mai contează o femeie obișnuită în fața unei oglinzi la fel de obișnuite încercând din răsputeri sa afle ce tip de ten are ziua cu fața sulimenită îmbrăcată aiurea plecată prin orășele de provincie cu nume de gladiatori celebri ziua țâșnește din tine cum țâșneste iepurele printre picioarele albe ale ogarului o ia la fugă cu viteza unui ghepard urmărind prada sparge plămânii de carton ai orașului se oprește din când în când adulmecă umbra flautistului printre maldăre de gunoaie trage puternic în piept aerul plin de conservanți așadar totul se repetă totul e ciclic cum ar zice un amic „nimic nou sub soare” când se despart amanții în toiul nopții după câteva ore de pălăvrăgeală pe marginea fortului și le plimbă briza sărutul umed peste cefele uscate vii tu cu nikonul tău de turist indiscret să le imortalizezi fețele de babuini în fața flagrantului așadar totul se premiază cu o mulțime de coronițe pe creștetele copiilor diplome frumos înrămate ca o mulțime de cicatrici pe burta diabeticului când se deschid magazinele de dulciuri apoi se închid seara se trag obloanele și apar plăcuțele pe geam closed ca o umbră de liliac pierdut în ținutul straniu când adorm plăcintele între aburii cu iz de dovleac și ciuperci când vorbele tale se preling pe buza paharului de J&B până și lumina asta chioară în holul imobilului din strada avrig lumină de nimic e mai albă și mai curată decât inima ta lampadar cu mărgele de sticlă până și forma peruzelei e mai șlefuită decât diamantul tău cu care te lauzi în fața prietenelor de cafea la taclale cu jagermeister și whisky cream câtă neliniște în zâmbetele și duminicile noastre ora 20.00 e timpul sa înțelegi ceasul deciziilor pauze imense între cuvinte răstălmăciri zâmbete rostogolite pe pielea catifelată plină de realism sâni alunecând în pagina nescrisă mutilând-o până la exasperare timiditatea se înverșunează să ramână în epiderma cu gust de busuioc ca o boală de piele parcă aș avea un stigmat și aștept în continuare îngerul rebel să mă elibereze de stereotipuri să pot scrie liniștit decent undeva la mansardă în parpalacul cenușiu un roman autobiografic între ochiul tău stâng și ochiul meu drept nu e decât conturul șters al unei zile ce-mi poartă sâmbetele prin prăfuite târguri de provincie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate