agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-13 | |
A plouat mult aseară, ferestrele au plâns ca după tine,
Vântul împrăștia prin ramuri, lumini de fulgere-aurii, Strigau tăcerile-n văzduh, același dor rămas în mine, Și totul devenise-o umbră, plutind cu norii plumburii. Un tunet mi-a rănit cuvântul și gesturile mi-a speriat, Singurătatea-am strâns-o-n brațe de teamă să nu plece, Era-ntuneric printre stele, iar norii mă priveau ciudat, Făcându-mă să-mi pară viața, un vis tulburator și rece. O ploaie tristă, fără sens, surâs încătușat ca în trecut Și nimeni n-a bătut la ușă, să-mi spună cât e de târziu, Ce s-a-ntâmplat cât am rămas, de umbra mea necunoscut, Pe țărmul dintre amintiri, atât de-albastru și pustiu. A plouat mult aseară, timpul îmbătrânise dintr-o dată, La mine-n brațe singurătatea, devenise o felie de gând, Pentru prima dată ochii mei timizi, cu privrea plecată, Te-au zărit sub frunte, si te-au dorit mai mult ca oricând.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate