cad stelele două cîte două
tulbură broaștele
apa se ridică șarpe spre cer

cad zilele două cîte două
tulbură viețile
oamenii se ridică stafii către cer

două cîte două continentele
două cîte două planetele

fluier melodia pe care amîndoi
priveam lacul
ne țineam de mînă săream
de două ori cînta pitpalacul

de două ori ne înecam apoi renășteam
alergam cu stele în pleoape
două continente două planete
nisipurile încercau să ne-ngroape

cad stelele cîte două
tulbură pleoapele
broaștele fluieră
între noi apele.