Vorbește păsărește, triluri cântă-mi
Și lasă purul doarmă în mistere
O liniște îmi curge prin artere
Cu rouă fruntea vino și încântă-mi.

Să bem cafeaua, zațul ne va cere
Privi spre viitor și pace sfântă-mi
Va vrea gândirea. Tu suav împlântă-mi
Fiori, cu palma-n carne-mi, de plăcere.

Dar dorul a tot prins să mi se caine
De regăsire și de nelumină,
Că între noi ar fi prea multe haine

Și îmi găsește din orice o vină.
Alean, mai taci! Dorescu-mi veșnic taine,
Nu frunza din a Raiului grădină.