Poemul Lumii de zâne în taină iubit
De ele îmbăiat...primenit...
Îndelung admirat...răsplătit...
Printre noi de cu zori poposit
După atâtea din spațiu și timp
S-a trezit bucuros c-a răzbit!

Sub bolta senină, în frumos anotimp
În grădina mea, printre crini a înflorit!

Din petală de vers de poem înflorit
Ființa Lumii își dorea să renască
În ritmul poemului și de zâne iubit
Am simțit cum vibra, dorind să rodească!

Cu petale de gând de poet se hrănea
Răsăritului stând să-i pară mai pură
S-a înroșit când acesta, aprins, îi sorbea
Din răcoarea de rouă presărată pe gură!

Copilul-poem al Lumii cu chip însorit
Va fi veșnic de zâne frumos alintat
Pe-a lui liră în grădina mea s-a învoit
De întreaga suflare să se lase cântat!