cred că ceaiul ăla chinezesc nu te-a lăsat să dormi
eu nu te-am mai luat în brațe
nu ți-am mai spus te iubesc

noaptea s-a lăsat brutal peste oraș
ca un clopot de biserică suspectă
cerul nu mai părea susținut de nicio fereastră
între sus și jos întunericul dansa pe căluți de lumină
chiar ți-am spus despre galopul nopții ăleia mai știi

te-ai făcut ghem sub pătură ai plâns
sfârșitul a început să pâlpâie

între cer și pământ

te-am rugat să lași lumina aprinsă
știi cât urăsc nopțile pe care nu le simt venind
ai spus
"obișnuiește-te"
ai plâns

dar noaptea s-a luminat brusc
pentru o clipă te-am zărit ile te-am întrebat
dacă te gândești la el dacă te simți vinovată
ai strâns pleoapele am simțit
tropotul umed al durerii pe obrajii tăi

te părăsesc alex ai țipat
iubirea noastră nu se vede prin bezna asta
bâjbâi mă târăsc șerpuiesc
nicio sclipire
la dracu alex
iartă-mă