simt marginea. capătul rece al zilei
șiroindu-mi prin carne. se pierde prin mine
o dimineață plină de albastre gîngănii.
poți imagina clipa de acum
pe un pat de spital acoperit de o pulbere albă.
închis în salon vorbeai ca de obicei
însă incomparabil mai trist decît
franz călătorind prin merano.
am să fiu bun.
mă îndrept spre casă
mestecînd între dinți o bucată de cer.
un pumn de pămînt. o promisiune
amară.

Radu Florescu.