începe într-o noapte
acum 28 de ani
o noapte de mai
cu perdele scorțoase
pereți albi
un țipăt scurt
forfotă
epuizare nocturnă

o claie de păr negru
câteva tușe clasice
contrast
mâinile mele încăpând
într-un bob de fericire
mama

apoi copilăria
miez de lacrimi
zâmbete
temeri
obsesii
chipul mamei
buchet de cercănate griji
copilul tumultos nu simte granița
propriei copilării

apoi e gol
frig
adolescenta fuge în colțul
propriei căutări
alte obsesii
iubirea dă măsura propriei vulnerabilități
însingurare

într-o zi
copilul devine mamă
și fuge înapoi spre copilărie
pe podul dintre două lumi
niciodată acasă
încordare

e toamnă
tu pleci spre alte răsărituri
durerea-
contur de inspirație

descopăr din nou
lumea se măsoară-n
versuri
picturi
târguri
clipe de răgaz se transformă-n
popasul dintre două gări

opt ani peste douăzeci
și-un univers aparte
măști pentru fiecare ocazie
pastelate
puternice deopotrivă
sensibile

tonul grav
ca un poem profund
despre dragoste

tăcerile se compensează
prin zile pline
ca o ploaie răcoritoare
de gânduri
și eu râd
așa cum nimeni n-a iubit mai mult
liniștea de după
miezul înserării

19 mai
mereu altfel
surprinzător.