te știu prin cețuri destrămate de vânt
cu pașii în stele pe drumuri de munte
alergi prin păduri de molid și de tisă
la cabana vegheată de nuferii galbeni

luminoasă te strecori prin odăi
cu pași ușori să nu-mi tulbure somnul
sunetele-n tâmple se preling cântate
și-ți alungă teama de întunericul orb

înfloresc salcâmii viselor pudrate
fulguie nectarul pe buzele arse
am să te aștept cu luntrea sub cerdac
să descânți sărutul în bobul de frag

te văd prin cețuri destrămate de vânt
cum treci nerăbdarea cu inima pură
prin aerul împrimăvărat al trupului
îngerii coboară cu aripile întinse
prin ferestre decupate în noi
cu aprinse făclii de lumină