pe unde treceam odată
face corbul roată-roată,
cade timpul în târziu
și locurile -n pustiu.

pe unde treceam odată
pe la mândra pe la poartă
nu mai am nicio cărare
căci a crescut iarba-mare.

pe sub umbra de la tei
au crescut spini și ghizdei,
de când așteptam să vie
mândra mea pe la chindie.

timpurile s-au turcit,
au trecut, s-au risipit,
valurile, vânturile,
pustiind pământurile.

apele tulburi s-au dus,
peste albii ele-au curs,
spălând pietrele tăcute
și pe vale și la munte.

alte vremi, aceeași roată,
și din dragostea de fată
a rămas doar umbra ei
îngropată-aici sub tei.

vin toamne și primaveri,
timpul a trecut ca ieri,
doar regretele ne umple,
ne dă albul pe la tâmple.

pun stăpânire pe noi
amintirile strigoi,
chipul de neunde închisu-l,
sărutând dorul și visul…
20 mai 2010