Vreau să fiu mare

Vreau ca mâine dimineață să mă trezesc bătrân.
Peste noapte să-mi spargă cineva tinerețea
din care să rămână gravitând, câteva resturi,
hiatusuri printre zbârciturile fecunde.
Vreau să am părul alb,
să-l vopsesc și să mi spună că noi, bătrânii mințim cel mai frumos.
Vreau să-mi fugă gingiile de pe dinții pe care i-aș mai avea,
când vorbesc să șuier a primă tinerețe.
Vreau să mă doară îngrozitor trupul de vechi ce este,
de cât s-a săturat de sine,
de neîncăpător pentru-o durere-n plus
și să mă mângâi netezindu-mi durerea spre trecut.
Vreau să am timpanul înăcrit,
să-mi imaginez că dacă aș putea aș auzi nemaiauzite.
Și de parcă am simțit tot ce era de simțit,
vreau să văd moartea pândindu-mă,
să fac recensământul momentelor cele mai fericite,
în special celor necunoscute încă,
pentru a ști când să mă ciulesc.
În a doua noapte vreau să scormonesc în riduri ca-n niște tranșee
după tinerețea mea
și să mă ung cu ea ca să mă întorc
și să trăiesc la o intesitate
mult mai mare decât cea de până acum.
Vreau să-mi doresc să fiu tânăr.