la început

cu un creion m-am repezit între cuvinte
creionul-acela prevăzut cu gumă
un vânător pigmeu eram
ele o turmă
dar foamea frica înfrângea

în ceafa-mi iarna pe nări scotea aburi
mă deslușeam atâtor sensuri într-un duh
târând înspre bârlogul lui din peșteri
doar exemplare schilodite
rătăciții
puii

n-o să găsești intrarea
gura mea-i ascunsă
de un morman de oase peste care
tronează cu ochi goi un craniu
atât de alb că-l vezi chiar prin zăpadă