a sunat un clopoțel
și mi-am ascuțit auzul la un tocilar
de prin vremurile astea
ce-s așezate anapoda pe o scară rablagită
în ordinea inversă a valorilor
ce nici pleacă nici stau
pe grumazul unuia și altuia
degeaba

se prea poate să fie la o răscruce de atitudine
dar de ce atâta nepăsare
din moment ce se precipită o soluție
diluată ce-i drept
în prea multă apă de ploaie
cu o baghetă de șef șiret
ce ne strânge de gât la fiecare gaică
a colacului de salvare
aruncat degeaba

în viitor se zărește o suită de valuri
ce se îmbulzesc către prada săracă
dar ce contează că pe mal
așteaptă plângând o mare de oameni
degeaba…