agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-23 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Azi am mers, desculți, prin ierburile nalte
ale câmpului din marginea orașului. E o toamnă târzie, ca o primăvară galeșă, zăbovind într-un așternut jilav, în care, totul ia transparențe de argint filtrat. Soarele, neverosimil, ne-nsoțea, prietenește, punând pe frunze o umbră de zâmbet, repede fugărit de răcoarea din aer. Într-un târziu prin ierburile-ncâlcite, ți-ai sumes rochia, ținând-o-ntre degete și pulpele tale, cu pielița palidă, de brună și-aromitoare piersică, pulpele pe care netezești, pe furiș, rochia de câte ori ți le conturează prea tare, pulpele tale au apărut, în dimineața însorită, ca niște trunchiuri rotunde de tineri copăcei, firavi încă în izbucnirea lor de viață, dar purtând în crengile lor, virtual, podoaba mugurilor și-a cărnii vegetale. În atmosfera de junglă potolită, aș fi vrut să-ți sărut genunchii, mai puri fiindcă mai ascunși privirilor, dar mi-ai surprins gândurile și degetele tale au încremenit pe rochie. În poziția asta stângace în toamna care le jilăvea pielița, genunchii tăi erau mai palizi și tu întreagă parcă mai-naltă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate