O, Doamne, ce ploaie cu stropi de cristal
Se naște din nouri ce-ntunecă clipa,
Călători împreună, un om și un cal
Gonesc spre un înger ce-i lovește cu-aripa.

Sunt vârtejuri de ape sau stele tivite?
Sunt pene de Phoenix sau creste de val?
E marea cea mare strivită-n copite
Sau doar lacrimi de iele înecate la mal?

Simt cum bubuie cerul de galopul ecvestru
Ce unește-n vâltoare un om și un cal
Și mă rog ca un înger să-i atingă-n buiestru
Redând omului vise despre-un nou Ducipal.