agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-27 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Ea era atât de frumoasă
încât vechiul pensionar se porni să roadă tapițeria scaunului pe care ea a stat. În iarna curată, fără zăpadă mașina uscată încercă s-o ardă. Dar ea de mult coborâse când s-a auzit înghițitura. Șoferii mestecați au plâns pe volanul păpat căci ea nu putea fi ajunsă. În schimb era atât de frumoasă încât și câinii haleau asfaltul de sub tălpile ei. Atunci portarul își înghiți decorațiile când ea intră în casa fără nume iar mecanicul sparse în dinți cheia franceză și cablul ascensorului ce-o purtă la ultimul etaj. Paraliticul cu bene-merenti începu să clefăie clanța inutilă și broasca goală prin care nu putea curge un cărucior de lux. Ei cu toții mâncară piciorul mansardei ei cu toții mâncară țiglă când ea urcă fâlfâind pe acoperiș când ea nu putea fi ajunsă. Meteorologul de pe muntele Golgota roase timpul probabil iar ultimul Om în Cosmos își devoră capsula când ea depăși sistemul terestru - Ce-ai să faci de-acuma în cer? - au întrebat-o cu gurile șiroind de regrete. Dar ea era atât de frumoasă încât a fost la fel de frumoasă și-n continuare. Iar ei nu găsiră în toată lumea largă destule măsele destule gâtlejuri în care să spargă să macine să îndese distanța care creștea mereu și restul cuvintelor până la moarte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate