agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-27 | | Înscris în bibliotecă de Cristina-Monica Moldoveanu
Se-aude tropotu-nfundat
Al călărețului de-altădată. Sufletul codrilor pieriți Tresare-n noaptea-nspăimântată. Pe unde, din străvechiul codru, Ici, colo-un petec mai rămase, Învie-acuma deodată Din basmele de iarnă, iazme. Aici e stuhul des și cântul Ascuns în lumea surdă-a ceții, Din vremea când le colindară Străbunii, triștii, îndrăzneții. Ni-i plină Toamna de năluci Și-s oameni tot mai rari în viață. Pe șesu-ncins de dâmburi, umblă Noiembre-n șuba lui de ceață. Își lasă Șesul copleșită Ființa lui de neguri mute De-aceste vechi păduri și stuhuri, De ceața vremilor trecute. E doar însângerare, taină, Numai strămoși, numai blestem, Numai păduri și numai stuhuri, Numai smintiți din alte vremi. Un rătăcit, străvechi drumeț, Pe-un drum cu noi capacane-o taie, Nici urmă, însă, de vreun sat, Nici de vreo lampă, de-o văpaie. Dorm satele-amuțite, dorm Visând trecutul, dârdâind, Și buzna dau din grele neguri Lupi, zimbri și-urșii mârâind. Se-aude tropotu-nfundat Al călărețului de-altădată. Sufletul codrilor pieriți Tresare-n noaptea-nspăimântată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate