simt apăsarea neputinței de a mai lupta
e absurd ce mi se întâmplă
totuși sunt încă viu sau cel puțin așa cred
aud cum mint conducătorii
le văd rânjetul batjocoritor

mă răzvrătesc și mă supăr
pe mine mai întâi
apoi pe lume și pe viață
sunt zero barat cu minus

ce pot face

semnez pentru susținerea grevei generale
suntem puțini și asta mă pune pe gânduri
masa amorfă de manevră

nu există nimic care
să mă ajute
să explic
să conving

la ce bun

trebuie să mă retrag
de ce să lupt când
nu mi-e foarte rău
pentru ce și pentru cine

îmi conserv energia reziduală
nu vreau să mă las dus de curent
la capătul din aval al existenței mele disipatoare
forța viiturii este semnificativă
ca urmare
apar pulsații și oscilații la nivel mental
capacitatea de erodare a sentimentelor este încă ridicată

mi-am amintit de tine
unica mea rațiune de a trăi
marea mea iubire
și dintr-o dată
s-a redus intensitatea turbulenței

îmi amintesc de barajele mele
de stăvilare
de rizberma din anrocamente cu dimensiuni mari
care-mi dă un sentiment de stabilitate
de siguranță

părăsesc gândurile de revoltă
împotriva populației
pe care nu o mai pot iubi

dacă era un popor pe aici
am uitat

au rămas mormintele