agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-29 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
...Iar când în scânteierea întâiei dimineți,
Porunca lui Iehova trezi vârtej de vieți, Puzderia de gâze și păsări, mii de neamuri, Se legănau la soare - pe ierburi și pe ramuri. Pășeau, profunzi pe gânduri, măreț, monarhii lei, Cu liniștea ce forța o lasă'n preajma ei. Iar leoparzi, urși, tigri, jaguari și căprioare, O curte'mpărătească păreau - în sărbătoare. Din firul crud și până sub scoarța de stejar, Urcau biruitoare fluiduri de nectar: Fântânele de sevă, sbucnind în fierberi mute, Stârneau unduiri de lanuri și dau sclipiri tăcute Și stelei din văzduhuri și ochilor sub gene, Dospind misterioase puteri ascunse'n lene. Ci'n freamătul acela de zumzet, ciripiri, Nici o ființă încă n'aflase nicăiri Ce fel se făurește un cuib, un stup-unealta, Inelul care leagă, în șir, o viață de-alta. Căci cei dintâi pe lume, născând fără părinți, Au tresărit de-odată de tinere dorinți Obscure, nențelese, de-o aprigă beție, Dar făr'o licărire de grija ce-o să vie. Și-a zis divinul Tată: "de-acum voesc să dărui Alegerea de a-și face culcușul, fiecărui Așa cum s'o pricepe, dureze-și pe pământ Un leagăn ce odraslei va fi coperământ". Și spasmul desmierdărei sfârșit - pe'ntinsul firei, Trecu întâiul fulger: cutremurul gândirei, O vagă dibuire de calcul - sfânt îndemn - Ce puse cugetărei în mugur, primul semn Subtil al întrebărei! Inelele ființei Mișcau de începutul greoi al stăruinței Și'ntr'un elan: șerpi, păsări și fiare - tot ce-i viu Simțiră-al cercetărei ne-astâmpăr către "știu". Și fie în mătasea de puf, în chrisalidă, - Adesea lângă moartea ce surâdea În piatra biciuită de vânt, în mușchi de stânci În ramuri clătinate pe văile adânci, În buturugi cu scorbori, în ape, pe nisipuri, Durau culcuș vieței în mii și mii de chipuri, Svârlind, peste prăpăstii de ani, o punte'n arc, Pe care să pășească amorul lor - monarc. Doar cârtița rămase 'napoi cu iscusința. Îi lâncezia în locuri sălbatice șiința. Când iată că aude un viers, pe-un ram în flori: Părea, topiri de stele ce picură'n ninsori, Lumini de rai resfrânse pe pajiște largi de nouri, Cântări de harpe sfinte, filtrate prin ecouri. Era privighetoarea, ce cuibul isprăvind Cântă slăvirea muncei, odihna ei slăvind... Ca insul ce se simte bogat, fără hotare, Doar numai când împarte și altora ce are, Tot astfel din prisosul nemărginirei ei Făcea din aer cântec, să-l tot respiri, să-l bei Cu ghiara'nfiptă'n țărnă și cârtița ascultă. De ce numai pe dânsa părea că o insultă? Atâta armonie în aer risipită, Pe inima ei numai pica venin! - jicnită În furia sa stearpă orbi-și prin noroi, Scurmând să se ascundă, sapă... un mușuroi! Din prima zi, luminei jurând război himeric, Locașu-i de-apărare e'n șanțuri de'ntuneric... Și-astfel, pe când în aer, în leagănul de ape, Profundul cânt al vieței, vibra din mii de clape, Ei, după chip și suflet, așa i-a fost ursit: Culcuș să-i fie groapa ce ura i-a zidit. Acolo, în subsolu-i strâmt, umed, se frământă... Pe când privighetoarea cârtită - veșnic cântă! "Viața Nouă" 1914.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate