Hipnotizati sapam sub noi morminte

Si ne-afundam in ele amortiti

Mintiti frumos de propria noastra minte

Ca groapa ne va face fericiti.



Sapam cu zel stricand pamant si flori

Caci ce nevoie mai avem de ele

Cand ni s-au oferit asa comori

Ce eclipseaza mult bietele stele?!



De ce sa stam sa mai privim la cer

Cand avem mult mai mult pe monitor

Si-oprindu-ne invaluiti in clipe de mister

Sa riscam sa ramanem in urma tuturor?!!



Sapam constiinciosi propria groapa

Privind peste un umar cand si cand

La ce mai gasesc altii-n timp ce sapa

Si facem calcule si comparatii-n gand…



Se-ntampla uneori cate un zid sa cada

Si-atinsi de cineva, deodata ne trezim

Uitam ce cautam stand in loc o perioada

Si lumea-n jurul nostru o redescoperim.



Unii din noi se-ntorc la sapa speriati

Ne’ntelegand ce s-a-’ntamplat anume

Isi spun ca pentr’-o vreme au fost hipnotizati

Si-si iau masuri ca zidul sa nu se mai darame.



Altii, cuprinsi de-o flamanda mirare

Privesc in ei si-n jur intreband mereu.

Sunt incantati ca lumea este asa de mare

Si-au facut cunostinta chiar si cu Dumnezeu…



Incep sa recladeasca la loc ce-au daramat

Imprastiind seminte de flori, cer si iubire,

Se roaga ca si ceilalti sa se-opreasca din sapat

Ca viata si planeta sa poata sa respire!