în ochiul aprins sub geană
înregistrez lumea aceasta hulpavă
gata să transforme totul în zerouri
ca într-un nimic absolut

Sunt zile în care mă întunecă știrile,
nesăbuința celor care produc frică sau moarte.
Trăiesc cu senzația că fuge pământul sub tălpi
pe albia disperării, un tăvălug pornit la vale
și nimeni nu-l poate opri.
Dumnezeu, pe semne a fost scos din cauză
și prînzește cu îngerii
foamea nevoiașilor
în inimile bogațior.

Mai înainte de toate plânge așteptarea
o cruce de purtat pe umeri,
până la restituirea normalului și îndepărtarea nebunilor
angrenați într-o cursă unde moartea
așteaptă la cotitură.

Dumnezeu să-i ierte și să-i așeze
balast în gropi pe drumuri
când vor deveni autostrăzi.