Ducem o viață dublă.
Aici poemul, visul brutal, lecția despre verb,
rotativa lui mâine și ieri.
Dincolo de fereastră urechea destinului,
săpând liniștită, în toamna de câlți.
Mai presus de orice,
există acest echilibru pântecos.
Ce nebunie, îți spui prea târziu,
să supraviețuiești articulând fericit
nenorocirile altora!
Dar urechea destinului
sapă liniștită în toamna de câlți,
unde tu potrivești mistere
în ficțiuni pentru orbi:
Aici, personajul fericit,
pe un acoperiș înverzit,
îngână magii de sub pleoape.
Dincolo, cineva care te-a părăsit
meșterește la trecutul lui singur.
Într-o parte a minții
se iau la harță vieții și sfinții.
În cealaltă parte a morții
forfotesc și declamă minciunii și sorții.
Apoi, nu mai știi: sub pleoape e gheață la mal
și rotativa lui mâine și ieri
înghite poemul, masa, visul brutal,
lecția despre verb...
Ai mâinile goale și grele.
Aici, albite de spaimă.
Dincolo de fereastră,
săpând liniștite, în toamna de câlți.