îmi amintesc de plimbările mele cu ana
prin parcul de lângă casă

acolo era amenajat un loc de joacă
cu un tobogan mare din plastic portocaliu
recomandat copiilor cu vârste între 2 și 6 ani
părea stabil
avea și o scară și puteai să te urci
eu o ajutam

uneori
înainte să alunecam ușor pe panta abruptă cu margini rotunjite pentru protecție
priveam împreună cerul și copacii
vorbeam despre tot felul de lucruri mărunte dar și despre viitorul nostru
era mult optimism și speranță în noi
cu toate că
viața noastră era un tobogan

a trecut o vreme și ana a descoperit un alt parc
mai departe de casă și a vrut neapărat să mă ducă la el
pentru că dorea să-mi arate și un alt fel de tobogan
de beton
mai înalt
colosul părea construit în alt secol
era într-o avansată stare de degradare
pe alocuri era rupt
doua balustrade metalice încadrau scara
spațiile largi de la grilaj nu păreau să asigure protecția necesară
din contră
păreau periculoase
semănau cu o închisoare

locul de joacă mi-a provocat o stare ciudată
apăsătoare
parcă vedeam cum de-a lungul timpului
mulți copii au căzut de pe tobogan și s-au rănit

ana m-a privit și mi-a spus
așa e viață noastră acum și cred că trebuie să găsești o soluție
este doar o problema de timp până când istoria se va repeta
i-am spus că pe noi nu ne va afecta
doar ne iubim
nu e nevoie să mai venim la toboganul din alt veac
putem să-l evităm
doar noi avem toboganul portocaliu cu grilaje violet
nu e problema noastră
chiar dacă ruina de fier și beton va face victime printre copii

ana m-a privit cu înțelegere dar fără pic de admirație

acum mi-e frică pentru că nu știu
dacă toboganul
mai este acolo

parcă îl simt și-l aud cum râde și cum mă amenință
să nu încerc să mă mai cațăr
pe toboganul portocaliu pentru că și acolo un sfert din trepte au ruginit
alunecarea este periculoasă
iar eu nu mai sunt atât de tânăr

și
ana nu mă va mai înțelege