agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-02 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Dumnezeule prea sfinte
Cel de toate le privești ; Adu-ți de mine aminte, Nu-n veci să mă pedepsești. Vezi necazurile mele Că s-au foarte înmulțit, Dureri, scârbe, nevoi grele, Cu totul m-au covîrșit. Vezi a mea dărăpănare Că sunt aproape ca să per, Nu mă lăsa[-n] perzare, Ajutor la tine cer. Caută din cer jos, la mine Și-mi vezi focul cel aprins, Întoarce-te-acum cu bine, Că mai cu totul s-au stins. Eram slobodă grădină Ver' la cine-ar fi venit, Cu tot felul de rod plină, Făr-a fi nimic oprit. Și-acum am ajuns în stare Mai de tot să mă sfârșesc, Plâng, suspin fără-ncetare, Din zi-n zi mai rău slăbesc. Până când a ta mânie Să petrec tot în oftat? Întoarce-ți a ta urgie Vezi că m-am dărăpănat. O tâlhărească pornire Dodată m-au prididit, A mea toată moștenire Foarte rău s-au risipit. Frică, spaimă, deodată Peste mine au venit, Ai mei fii, norod mult, gloată, Pribegind m-au năpustit. Toți s-au răspîndit departe Prea ticăloși ai mei fii, Sate, și orașe sparte Au rămas goale, pustii. Întoarci-a ta milostivire Și-m[i] rădică acest nor, Ai mei fii, a ta zidire Vezi necazurile lor. Nu mai poci avea răbdare A-i vedea înstreinați, Arat-a ta îndurare, Ca să-i văd iar adunați. Pînă cînd să fiu scâîrbită Și jalnică d-ai mei fii, Pînă cînd voi fi mâînită, Suferind ticăloșii? Nu eram cea răsfățată Cu tot felul d-adunări, Eu eram cea desmierdată În plimbări și desfătări. Și-acum podoaba mea toată M-au stins de pre pămâînt, Nu gîndesc ca vreodată Ce-am fost iar să zic că sunt Casele cele frumoase D-a lor mie prea iubiți fii, Când să le văd luminoase Din tunerecu cest pustiu. Eu mă bucuram odată D-ai mei fii noaptea umblînd, Și-acum sunt foarte-ntristată Noaptea de cîni tot urlînd. Ale mele uliți toate Saltă noaptea veselii, Și-acuma a nu plânge nu poate, Văzîndu-se că sînt pustii. Toată ulița-acum plânge Sîngele ce s-au vărsat, Nu mai pot înghiți sâînge Fie chiar și vinovat. Tineri, bătrîni, prunci, fecioare, Plâng, suspină, făr' soroc, Întoarce ceastă durere Și potolește-acest foc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate