În stele-mi pierd privirea și risipa
Aceasta de simțire-n contemplare
E-aceeași minunată întâmplare
Ce-n orice noapte mi-o aduce clipa.

Cu ochii arși de taină și mirare
Edenu-n mine își aprinde pipa
Călăuzindu-mi printre sori aripa
Un gust de miere în ființa-mi are.

Și prin tăcerea sfântă chiar și orbul
Se-mpărtășește din necunoscut
Și dulcei veșnicii îi este robul.

Plăcerea-n viduri tot pe zi ascut
Și chiar de zile n-am cât are corbul
Cât voi trăi misteru-mi va fi scut.