oamenii de zăpadă nu bat niciodată în ușă
brațele lor rigide nu știu să frângă
femeia incendiară
glaciară le-a fost curgerea privirii
pe coapsele ei
vulcanul dinăuntru neîndrăznind
să topească dintr-o suflare distanța
crepusculară, creșterea umbrelor în ochi
nu ar recunoaște că sunt dependenți
de furtuna palmelor
ce avansează până la carnea de zăpadă
desface fermoarul buzelor
și nasturii ochilor
tulburător, naufragiul nasului-morcov în nea
gheața se lichefiază în sudoare
sub pălăria inutilă
în timp ce zăpada cade
arzând