Noi trei
pungi pline cu apă distilată
murim sub Soare. Tu o conservă
de ton
preschimbi aerul în pantaloni zburători.
Ești magician?
Care mai este atunci rostul vinului din cană? Întreb
căci viața nu e albă nici roz nici
caldă
este vagă

Ridicandu-mă la ceruri văd mușuroiul
din oraș
iar ceasul de pe mână mi-a picat
(mare păcat - era de aur).
Vreau să plâng dar nu pot. În loc de
lacrimi vărs icoane cu Iisuși. Aș vrea
să cad în sus, dar plonjez la dreapta. Clachez
și mă
evapor.
Eram trei pungi pline cu apă