agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-06 | |
Mi-a zgâriat o rază geamul
și n-am putut să-l mai închid, așa că vino să-mi repari cadranul spart al ceasului mototolit. Îți amintești cum s-a-ndoit o clipă atât de tare-ncât s-a rupt în două ? și tot nu ne-ajungea pământul să ne păstrăm uscați de rouă. Citind poeme, noaptea, cu glas tare așa-mi trec clipele fără-ndurare. Îmi astup liniștea ce nu-mi dă pace Rostind , scriind înconjurându-mă De vidul meu rapace. S-a-mpiedicat luna în perdeaua cârpită, uitând în fibrele ei un bocanc de lumină ce nici acum nu mă lasă să dorm. Iar spre dimineață, soarele, și-a admirat isprava, apoi a reparat zgârietura cu guma de curcubeu pe care o mesteca. Cu geamul lipit cu gumă, bocancul de lumină în perdea, cadranul spart al ceasului ticăitor, așa mă găsești tu în fiecare dimineață. Acum, Rujul a hotărât să își pună capăt zilelor Și să se spoiască pe oglindă, de ciudă că nu-l mai iubește peria. Lampa nu mai vrea Să ardă lângă Mitocanul de tub de pastile, Care râde în fiecare dimineață de ea, Până se împrăștie. Iar în haosul fiecărei zile doar eu îmi mai găsesc nițel timp să fac o cronică a „Camerei cu migrene”.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate