în sfârșit, plouă
de la pământ la cer
și se înneacă slava zeilor ascunși
pe sub umbrele de eter

în simfonie surdă
și solidaritate-nnourată
dezlănțuitele furtuni umanoide
inundă cerul roată

săracul om.. și-atat
are o ultimă dorință, prima oară,
să-și rupă Soarele din cer
și să-l răsară ...

în noaptea lui
sub ploaia ochilor tăcuți
pe curcubee-ntoarse
ce-ncet coboară zei desculți ...