Apropie-te cuget,
deschide fereastra ce moare,
aprinde firavul licăr de viată,
sau pune-mi iubirea ce plânge și ea,
pe inima prinsă în ceață.

Lumină de zbor
să-mi fie un înger pierdut,
iar aripi iubirea divină,
să prind asfințitul din drum,
și glasul ce dorul mi-alină.