Ascult cuvintele! Stau în umbra primelor litere.
Își păzesc imaginea spre a nu se amesteca
În formule magice din necuprindere.

Mă silesc a le permite să se rostogolească aiurea
Și-mi spun insistent că nu au nevoie de limbă
Sau altceva care să le ascută simțirea.

În mintea mea par a fi valuri ale căldurii de vară.
Plutiri fine, amintiri dulci, sâmburi cruzi...
Născute pentru somnul de seară...

Iar ascult! Târziul strânge în oglinda cerului stele
Pretutindeni împerechind și împletind le întinde,
În minte cu urme și umbre rebele.