Pe străzile consacrate uitării
spre ultima sclipire de moarte
rar un chip înțelept
doar cei trecuți sub semnul exclamării
pomii stau drepți în fața gloanțelor
tensiunea crescută în rășină
mirarea dulce a morții
păstrează un loc pe movilă
în mormântul salvării
e scrisă ziua când munții vor cânta
sub scaunul Tău un adăpost
continuitate
unei lumini renascentiste
apocalipsa vocilor când
vom îneca și ultima tăcere.